Istoria

Comuna cu cele 9 asezari pe care le are in componenta sunt atestate documentar din secolele XIV-XVI, cu exceptia catunului Viile Jacului, atestat in secolul al XX-lea. Prima atestare documentara a localitatii Creaca dateaza din anul 1385, cand apare sub numele Kerykapatak. In cursul anilor apare sub diverse denumiri, astfel: 1475 – Karika, 1543 – Kadika, 1733 Kraka, 1854 – Craca, Karika.Biserica de lemn din Creaca

Dupa cum se arata in Monografia Salajului (1908) de D.Stoica si I.P.Lazar, in secolul XVI, aici era granite Ardealului si avea doua porti unde trecatorii plateau vama. Locuitorii erau taietori de lemne si agricultori. In 1682 locuitorii au fost siliti sa se stramute pe locul numit Valea Pietrii sau Satul Bătrân, loc unde au stat cca. 80 de ani. In 1908 erau 138 de case cu 582 locuitori, avand o biserica de lemn construita in anul 1710 si o scoala confesionala cu invatator calificat.

Celelalte sate ale comunei apar prima data in documentele vremii dupa cum urmează: Creaca – Karikapatak (1475), Borza – Borzova (1469), Brebi – Beryda (1365), Brusturi – Ujfalu (1585), Ciglean – Cheglyen (1545), Jac – Sakfalva (1499), Lupoaia – Farkasmezew (1499), Prodanesti – Predwaflwa (1499) si Viile Jacului – cătun al satului Jac – 1956.

Desi localitătile au fost atestate documentar in anii amintiti mai sus, o serie de urme arheologice descoperite in aceste zone atesta existenta comunitătilor umane inca din vremuri străvechi. Prezenta castrelor romane de la Brebi si Brusturi, a cimitirului roman al Porolissumului, aflat in hotarul Jacului, fac să intărească cele afirmate mai sus.

Continuitatea comunitătilor umane pe aceste locuri dupa retragerea aureliana din Dacia este confirmată prin existenta la Jac, in locul numit Pe Cămin, a unei capele sau bazilici cu chili săpate in pămant si care datează din secolul VIII-IX. Schita Amfiteatrului de la PorolissumAici s-au gasit primele inscriptii crestate din zona comunei Creaca.

Urmele unor vechi mănăstiri isi mai prelungesc prezenta in domeniul toponimiei la Brebi. In anul 1781 iconostasul fostei mănăstiri a basilitanilor a fost adus la biserica de lemn a satului.

Prezenta pe teritoriul comunei a numeroase lăcasuri de cult vechi, descoperirea prin aceste zone a unor vestigii paleocrestine, toate acestea ne demonstrează că populatia de aici a trecut la crestinism incă in cele mai vechi timpuri.